pyanopsion

home is where i want to go

Miroase a vanilie.

Sau poate doar mi se pare… pentru ca mi-e dor de casa, de aroma prajiturilor pe care le facea mama, de mirosul de levantica al lenjeriei de pat. Mi-e dor de senzatia care o aveam cand ieseam pe balcon dimineata, iar racoarea imi inunda narile si plamanii, imi imbratisa trupul, amortindu-l. Si simteam miros de iarba umeda si de pustiu. Imi auzeam cainele latrand, iar pisica se intindea lenesa si mieuna dupa mancare. Mi-e dor sa ies in curtea din spate, in pijamale, sa ma bucur de verdele nesfarsit, de glasurile familiare ale vecinilor, de tipetele copiilor de pe strada.

Locul asta e atat de strain. Si de … inodor. Nicio aroma, nicio senzatie placuta. Doar aer inecacios, plin de fum. Doar aglomeratie, oameni care te lovesc din toate partile, in graba lor nebuna. Doar zgomot.

Vreau acasa, in patul meu, sa ma trezesc in camera mea, sa imi vad pisica ghemuita sub plapuma mea, sa ma intampine cainele in curte si mirosul de prajitura in bucatarie. Vreau sa simt iar acel sentiment de siguranta pe care ti-o da "acasa", vreau sa pot fi iar sa cred ca totul va fi bine. Vreau sa imi sune iar telefonul, iar El sa imi spuna "poti sa iesi, iubito, imediat sunt la tine" si sa colindam iar orasul de mana si sa am impresia ca toata lumea ne invidiaza fericirea.

E atat de rau printre straini, printre oameni carora nu le pasa. E atat de rau sa nu ii pese nimanui daca ai adormit, sa nu ai pe nimeni sa iti faca o cana cu ceai cand esti racit sau sa te sarute pe frunte cand ai febra si zaci in pat. E atat de rau sa nu te mai certe nimeni ca ti-ai lasat iar haina aruncata pe scaun si nu ti-ai facut ordine in camera.

Vreau acasa…

Posted by pyanopsion in Diverse | No Comments »

Sondaj sau ceva de genu’

Posted by pyanopsion in Diverse | No Comments »

Dimineti de octombrie

Posted by pyanopsion in Diverse | No Comments »

Noutati

 

Stiu, nu am fost de muuulta vreme pe’aici. Dar am de gand sa revin de tot. Am incercat sa imi fac alte bloguri, pe alte site’uri. Dar nu e la fel. This is home, virtually speaking.

 

So… sa vedem. Noutati.

 

M’am lasat de fumat [ narghileaua e exceptie], din cauza unor probleme cu stomacul.

 

Sunt studenta [asta nu mai e chiar o noutate, ca deja m'am obisnuit cu studentia si imediat ma si satur de ea:))]. Eh, glumesc. E ok la facultate. Si in caz ca va intrebati, sunt la Litere. M’am mutat in Cluj, unde e super tare si fac naveta intre concerte, baruri si cursuri. Deocamdata, materia cea mai interesanta care o studiez e "civilizatie si cultura anglo-americana". Si da, e la fel de interesant precum suna.

 

Nu mai tin minte daca v’am spus de Radu. Daca nu, aflati ca el e iubitul meu cel scump si adorat, care ma face super fericita. Iar daca v’am spus deja, aflati ca totul merge foarte bine intre noi, desi e departe de mine si imi lipseste mult si urasc Facultatea de Fotografie din Timisoara ca mi l’a luat. Mi’a fost putin greu sa ma obisnuiesc cu faptul ca nu il puteam vedea, dupa luni intregi in care ne’am vazut zilnic si am petrecut impreuna fiecare clipa libera. Dar a fost la mine week’end’ul trecut si a fost minunat. Nopti petrecute in parcuri de copii sau sus la Belvedere, sau in Janis, cu narghila si cu berea. Mi’a dat un medalion minunat cu dungi colorate, asa cum imi place mie. :X Ah, si am mancat ciocolata cu ah, si cartofi pai la Senor Pablo. ;;)

Overall, a fost minunat. Si abia astept week’end’ul urmator [pentru ca il voi revedea si pentru ca imi pune mama bani pe card )]

 

Acum trebuie sa pun punct post’ului. Colega de camera tocmai vine de la magazinul din colt cu ciocolata. *drooling*

Revin cu noutati zilele urmatoare. Take care, ppl!

 

 

PS: Pana ne revedem, ca sa nu va plictisiti, va recomand sa ascultati asta –> http://www.youtube.com/watch?v=dckOerDVTa8

 

Pentru ca e vremea atat de urata si piesa asta e perfecta pentru o zi ploioasa. "Si sa stai in geam, sa simti umezeala si raceala de afara prin sticla, rezemat pe calorifer, printre notele muzicale ploaia sa bata usor in geam si sa te uiti in gol pe strada, la oameni care umbla, masini ce trec, amestecu ala de culori…", cum zicea un prieten.

Enjoy!

Posted by pyanopsion in Diverse | No Comments »

hope for the hopeless

 Ati suferit vreodata de pe urma unei supradoze de fericire? Adica… sa fiti atat de fericiti, incat sa va simtiti fiinta prea mica si neincapatoare pentru atata fericire. Sa simtiti ca sufletul va va exploda, ca un balon umflat prea tare, ca trebuie cumva sa va exteriorizati fericirea, chiar daca faceti asta printr’un strigat puternic in centrul orasului, cu privirile trecatorilor atintite asupra voastra, cu uimire si spaima. Nu? Foarte bine! Si nu, nu sunt ironica. Chiar e foarte bine. Pentru ca dupa ce ai ajuns in varf , dupa ce ai simtit toata fericirea de care era in stare inima ta micuta, nu urmeaza decat… panta alunecoasa ce te trage in jos, te smulge din varf si te arunca in valea unei vieti lipsite de speranta. Da, chiar asa… Adica, dupa toata fericirea aceea, ce poate urma, daca nu disperarea si tristetea, cu atat mai accentuate cu cat ai simtit acea fericire inexprimabila?
In caz ca nu v’ati dat seama, eu sunt acum pe panta, alunecand cu viteza ametitoare in jos. Si nu e nimic de care sa ma pot agata, ca sa imi opresc caderea. Cad. Tot cad… Si nu simt o durere imensa. Doar… dezamagirea de a ma fi intors intr’o lume banala, stearsa, condusa de rutina si ura si certuri si gelozii!
Simt nevoia sa urasc! Ceva, pe cineva… Dar incerc sa mi’o reprim. Pentru ca inca iubesc si nu vreau sa stric asta! Sunt o proasta, nu’i asa? ) Alunecand pe panta disperarii, eu inca sper ca voi reusi cumva sa ma catar inapoi spre varf, spre acea fericire arcadiana.
So is there hope for the hopeless? Poate ca da…

Posted by pyanopsion in Diverse | No Comments »

Briose si cafea

 E o seara racoroasa. Stau singura in fata laptopului care imi incalzeste poala [si totusi mi'e frig]. Iris [catelusa mea adorabila] sta langa mine, pe canapea, adormita. Isi mai ridica uneori capsorul cand simte ceva dubios prin curte, latra scurt si adoarme la loc. Tresare cand sorb cu paiul din paharul de Cola de langa mine. Are ochi albastri si blana gri.

 

Sunt trista. Si melancolica. Simt o teama inexplicabila de… ceva. Nu stiu de ce. Ceva urmeaza sa se intample. Ceva rau.

 

Cred ca urmeaza sa il pierd. Simt asta. Nu ma intrebati de ce. Nu as putea sa va spun. Nu a facut/spus nimic rau. Dimpotriva, e atat de dragut, de dulce, de fermecator, incat… nu pot sa nu il iubesc, sa nu il ador. Cu ochii aceia de culoarea ierbii crude de primavara, cu zambetul ce inspira siguranta, bratele puternice intre care ma simt mai protejata ca niciodata… Il iubesc si stiu ca il voi pierde, asa cum am pierdut, treptat, toate lucrurile pe care le’am iubit cu adevarat in viata. Mi’e frica de ziua aceea, de toata durerea care ma va sfasia pe dinauntru, de viata "post el", de o viata fara noi…

Adevarul e ca, la momentul de fata, e singurul meu prieten. Am cam pierdut legaturile cu prietenii, iar el e singurul in fata caruia mi’am deschis sufletul in ultima vreme, desi mi’e putin greu sa ii deschid usa spre adevarata eu, despuiata de … masca asta pe care o port mereu, in fata celorlalti. El zice ca ma iubeste. Ca sa fiu sincera, uneori simt ca e asa. Dar alteori nu…

Nu spun ca ma minte. Am incredere in el. Poate e vina mea. Poate am pierdut atat de multe lucruri, incat am ajuns sa am indoieli prea mari.

 

Dar am atata nevoie de el! E ca si cand… ca si cand ai un bibelou atat de frumos, incat iti vine sa il strangi in brate. Dar… daca il strang prea tare si se sparge? Sau… daca nu il strang destul de tare si il scap? De unde sa stiu cat de tare sa il strang, doar atat cat sa il pastrez in bratele mele?

 

Cred ca ar fi cazul sa merg la culcare. Deja mintea mea o ia pe drumuri… ciudate. Apropo de drumuri, data viitoare va voi incanta cu o poezie minunata, pe care eu o ador. Dar… rabdare!

 

Mi’e pofta de o

Posted by pyanopsion in Diverse | No Comments »

Syd Barret’s night

 

 http://www.youtube.com/watch?v=-QCCz4mtd0E

 

Il las pe Syd sa va (in)cante in seara aceasta. Eu nu sunt intr’o dispozitie prea buna. Enjoy!

 

Voi reveni cu fructele artistice ale melancoliei si depresiei care pun stapanire pe mine incet incet.

Posted by pyanopsion in Diverse | No Comments »

Cosmo sau…?

 Tocmai am facut o baie. Bun, nu va intereseaza asta. Presupun ca nici detaliile de genul… ce spumant de baie folosesc, cu ce ma epilez, cat a fost de fierbinte apa, cate saruri de baie am folosit, cu ce crema ma dau dupa baie etc.

Biiiiine… nu voi da detalii de genul. Vreau doar sa va spun ca eu ma plictisesc teribil in cada, daca nu am ceva de facut. Si nu ma refer la joaca cu ratustele de cauciuc [desi sunt pro reinvierii copilului din noi, once in a while]. Ci la… citit o revista/carte, ascultat muzica, vorbit la telefon. Bineinteles, situatia ideala e cand ai pe cineva acolo, cu tine, in cada, ca sa iti tina de urat. Dar nu toate suntem atat de norocoase. Asa ca eu, azi, mi’am luat cu mine in baie cd player-ul [in care am pus un cd cu edith piaf], o revista si o carte. De ce o revista si o carte? Nu pentru ca as fi eu atat de tare incat sa le citesc pe ambele deodata, ci pentru ca sunt foarte nehotarata. Si inainte sa ma decid intre Cosmopolitan si Maidanul cu dragoste, probabil ca apa ar fi iesit din cada si mi’ar fi inundat baia, intreg etajul si ar fi ajuns la parter, in living, unde mi’ar fi ars laptopul si acum nu as fi putut scrie acest post.

Anyway, asta ma aduce la subiectul postului meu: de ce ne e tot mai greu sa ne decidem intre o carte buna si o revista glamour, in care citim despre buzele incredibile ale Angelinei Jolie , despre noua cearta dintre Lindsay Lohan si Samantha Ronson [care s'au despartit, oricum, daca bine imi aduc aminte] sau despre ultimele comedii romantice care ne vor incanta serile de sambata, cand ingurgitam o cutie de inghetata si incercam sa nu ne gandim cat de lame suntem ca nu avem pe cineva cu care sa iesim sa bem un cocktail intr’un local de fite. Am in mintea mea formata imaginea unei cititoare fidele a astfel de reviste. O tipa foarte high-class, draguta, cu picioare lungi si subtiri, cu parul lung, cu tenul mereu perfect, care se trezeste direct machiata si cu respiratia proaspata. Tipa care umbla pe tocuri cu aceeasi lejeritate cu care umbla in pantofi de casa, care se da cu Chanel, detine un canis cu funda roz pe care il cheama Puffy sau Bijoux si are o "impresionanta" biblioteca de chick lit. Probabil detine un post inalt la ceva firma de PR [ca e la moda] si are un iubit cu mari sanse sa apara pe coperta People ca "sexiest man alive". Ceva in gen Heaven Albright, desi ea avea gusturi muzicale bune, iar pe cainele ei nu il chema Puffy sau ceva de genu, ci Strummer, nume care provine tot de la gusturile muzicale bune [in caz ca va intrebati Strummer a fost liderul trupei The Clash and they rock]. Culmea e ca eu nu ma incadrez deloc in acest tipar, nu sunt nici macar pe aproape, dar revistele de genul tot ma atrag, desi nu sunt cititoare fidela si mai des le imprumut de la prietene decat le cumpar. Credeam mereu ca sunt mai aproape de tipul Elizabeth Bennet, decat Heaven Albright. Oricum, o prefer pe jane austen lui Caprice Crane. Dar parca nu sunt nici chiar atat de … modesta si supusa si umila. Cred ca sunt o combinatie ciudata intre cele doua eroine [desi tot o prefer pe Jane Austen].

 

In fine, am si uitat care era de fapt ideea acestui post. Nu sunt prea coerenta azi [asta datorita unui mic party pe care l'am avut aseara, home alone, with a bottle of vodka and a lot of candies]. Sunt o aiurita, la fel ca si Heaven.

 

Si apropo, spumantul meu de baie se numeste Dove Silky… something. ) Iar dupa baie folosesc un unt de corp cu aroma de vanilie, achizitionat din Praga [miroase mirific] si un lapte de corp tot cu aroma de vanilie, dar achizitionat din Paris, de la un butic mic si romantic, pe langa Louvre.

Posted by pyanopsion in Diverse | No Comments »

teardrop